osândiri, s.f. (Pop.) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei; condamnare. ♦ (Înv.) Necaz, suferință. ♢ Loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – V. osândi.
s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.