definiția oscilațiilor definiție dex

oscilații, s.f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation.

s. 1. v. balansare. 2. v. vibrație. 3. v. fluc-tuație.

s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuație, instabilitate, îndoială, nehotărâre, pregetare, schimbare, șovăială, șovăire.

s. f. (sil. -ți-e), art. osciláția (sil. -ți-a), g.-d. art. osciláției; pl. osciláții, art. osciláțiile (sil. -ți-i-)

f. 1) v. A OSCILA. 2) Variație periodică în timp a unei mărimi fizice, susținute de transformarea unei energii dintr-o formă în alta. 3) Variație alternativă și iregulară a unei mărimi. ~a tensiunii arteriale. 4) fig. Lipsă de constanță (în opinii sau în comportament). ~i de conduită. [G.-D. oscilației] /<fr. oscillation

s.f. 1. Mișcare alternativă periodică a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi fizice. 3. (Fig.) Șovăială, nehotărâre; fluctuație. [Gen. -iei, var. oscilațiune s.f. / cf. fr. oscillation, lat. oscillatio].

s. f. 1. mișcare periodică alternativă a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. variație periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic. 3. (fig.) șovăială, ezitare; fluctuație. (< fr. oscillation, lat. oscillatio)