oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilații. – Din fr. oscillatoire.
adj. m. [-riu pron. -riu], f. oscilatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. oscilatórii
(~i) 1) Care este de natura oscilațiilor; asemănător cu oscilațiile. Fenomen ~. 2) Care ține de oscilații; propriu oscilațiilor. Metodă ~e. [Sil. -riu] /<fr. oscillatoire
adj. (Despre mișcări) Care are oscilații; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].
adj. cu oscilații. (< fr. oscillatoire)