osificări, s.f. Faptul de a se osifica; osteogeneză, osificație. – V. osifica.
s. (BIOL.) osificație, osteogeneză. (~ unui țesut.)
s. f., g.-d. art. osificării; pl. osificări
s.f. Acțiunea de a se osifica și rezultatul ei; osteogeneză; osificație. [< osifica].