osmani, -e, s.m. și f., adj. (Înv.) 1. S.m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc.* Limba osmană = limba turcă. – Din osmanlâu (derivat regresiv).
adj. TURCESC.
s., adj. v. turc.
s. m., adj. m., pl. osmáni; f. sg. osmánă, g.-d. art. osmánei, pl. osmáne
ist. Care aparținea populației de bază a statului feudal turc. /Din osmanlâu
m. și adjectival ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului feudal turc sau era originară de acolo; otoman. /Din osmanlâu