, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.
tranz. (persoane) 1) A trata cu mâncare și băutură (din belșug). 2) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belșug); a servi; a trata. ~ cu cireșe. 2. intranz. pop. v. A SE OSPĂTA. /<lat. hospitare