(2) ospeții, s.f. 1. Primire bună, ospitalitate. 2. (Rar) Ospăț. – Oaspete + suf. -ie.
s. v. ospitalitate.
s. v. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, vizită.
s. f., art. ospețía, g.-d. art. ospețíei; (ospețe) pl. ospețíi, art. ospețíile
f. 1) reg. Vizită făcută cuiva cu scopul unei întâlniri prietenești; musafirie. ♢ A chema în ~ a invita pe cineva acasă la o masă sau la o petrecere. 2) pop. v. OSPI-TALITATE. 3) rar v. OSPĂȚ. /oaspete + suf. ~ie