ostășesc, vb. IV. Intraz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășésc, imperf. 3 sg. ostășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ostășeáscă
s.f. (Înv.) 1. Serviciu de ostaș; militărie. 2. Oștire, armată. 3. Virtute ostășească, vitejie. – Ostaș + suf. -ie.