definiția ostasii definiție dex

ostași, s.m. Persoană care servește în armată, care face serviciul militar; oștean, soldat; militar. ♦ Fig. Militant, luptător (pentru o cauză). – Oaste + suf. -aș.

s. militar, oștean, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic.

s. m., pl. ostáși

m. 1) Persoană care face serviciul militar sau face parte din cadrul armatei; soldat; militar. 2) fig. Luptător activ pentru o cauză; militant; combatant. /oaste + suf. ~aș

ostășesc, vb. IV. Intraz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășésc, imperf. 3 sg. ostășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ostășeáscă

intranz. înv. A fi ostaș; a face armata; a cătăni. /Din ostaș

s.f. (Înv.) 1. Serviciu de ostaș; militărie. 2. Oștire, armată. 3. Virtute ostășească, vitejie. – Ostaș + suf. -ie.

s. v. armată, militărie.

s. f., art. ostășía, g.-d. ostășíi, art. ostășíei

f. înv. Serviciu de ostaș; militărie; cătănie. /ostaș + suf. ~ie