osteomalacii, s.f. Formă de decalcifiere a oaselor provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéomalacie.
s. f. (sil. -te-o-), art. osteomalacía, g.-d. art. osteomalacíei; pl. osteomalacíi
s.f. (Med.) Înmuiere a scheletului produsă de decalcifiere (prin îmbătrânire). [Gen. -iei. / < fr. ostéomalacie, cf. gr. osteon – os, malakia – înmuiere].
s. f. ramolisment al scheletului, prin decalcifiere. (< fr. ostéomalacie)