osteotomii, s.f. Rezecție a unui os, făcută cu scopul de a remedia o diformitate a acestuia sau în scop terapeutic. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéotomie.
s. f. (sil. -te-o-), art. osteotomía, g.-d. art. osteotomíei; pl. osteotomíi, art. osteotomíile
s.f. (Med.) Rezecție a unui os în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. ostéotomie, cf. gr. osteon – os, tome – tăiere].
s. f. secționare chirugicală a unui os, în scop terapeutic sau pentru remedierea unei diformități. (< fr. ostéotomie)