ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.
vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. și pl. ostracizeáză
tranz. 1) (persoane) A exclude din viața publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentație, considerând nedorit. /
vb. I. tr. A alunga pe cineva din viața publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].