otace, s.n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.
n. reg. 1) Loc împrejmuit (în afara unei localități) unde se închid pentru noapte oile sau vitele. 2) Adăpost provizoriu pentru oameni (ciobani, pescari, muncitori agricoli etc.). /<turc. otak