otice, s.n. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din scr. otik.
s. (TEHN.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuș, (prin Transilv. și Maram.) săpălău, (prin sud-vestul Transilv.) spetează. (~ la plug.)
n. Unealtă de metal cu coadă de lemn, asemănătoare cu o lopățică, cu ajutorul căreia se curăță pământul de pe brăzdarul și cormana plugului. /<sb. otik
otíce, s.n. (pop.) 1. lopățică de curățat pământul de pe brăzdar și cormana plugului. 2. băț lung, bâtă. 3. mertic. 4. doniță.
s.n. – Strămurariță, curățitoare pentru plug. – Var. oticău. Sb., cr. otik, slov. otika (Cihac, II, 234; Candrea 20).
adj. Al urechii. [< fr. otique].