, otomani, -e s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.
adj. v. turcesc.
s., adj. v. turc.
(persoană) s. m., adj. m., pl. otománi; f. sg. otománă, g.-d. art. otománei, pl. otománe
ist. Care făcea parte din populația de bază a statului feudal turc sau era originar de acolo; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
m. și f. ist. Persoană care face parte din populația de bază a statului feudal turc; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano