otomicoze, s.f. (Med.) Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali. – Din fr. otomycose.
s. f., pl. otomicóze
s.f. (Med.) Inflamație a conductului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziții vegetali. [< fr. otomycose, cf. gr. ous – ureche, myke – ciupercă].