otoree, s.f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, în cursul otitei. – Din fr. otorrhée.
f. Simptom al otitei constând în scurgerea de puroi din ureche. [Art. otoreea; G.-D. otoreei] /<fr. otorrhée
s.f. Scurgere de lichid cefalo-rahidian sau de puroi din ureche. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. otorrhée, cf. gr. ous – ureche, rhein – a curge].
s. f. scurgere de puroi sau de serozitate din ureche. (< fr. otorrhée)