otrăviri, s.f. Acțiunea de a (se) otrăvi și rezultatul ei; otrăvit1. – V. otrăvi.
s. 1. înveninare. 2. intoxicare, intoxica-ție, otrăvit.
s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. otrăvírii; pl. otrăvíri