ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.
vb. (sil. -ți-o-), ind. prez 1 sg. ovaționéz, 3 sg. și pl. ovaționeáză
tranz. A primi cu ovații; a susține prin strigăte de aprobare; a aclama. [Sil. -ți-o-] /<fr. ovationner
vb. I. tr., intr. A manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau pentru ceva prin ovații; a aclama. [Pron. -ți-o-. / < fr. ovationner].