oxidări, s.f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida.
s. (CHIM.) oxidație, ruginire, (pop.) coclire. (~ unui metal.)
s. f., g.-d. art. oxidării; pl. oxidări
s.f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; ruginire, oxidație. [< oxida].