, ozeneuri, s.n. Denumire dată obiectelor zburătoare neidentificate. [Var.: ozenéu s.n.] – Din o[biect] z[burător] n[eidentificat].
s. n., pl. ozenéuri; abr. OZN
ozene, s.f. Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului. – Din fr. ozène.
s.f. Inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și la dispariția simțului mirosului. [< fr. ozène, cf. gr. ozaina].
s. f. inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și dispariția simțului mirosului. (< fr. ozène, gr. ozaina, duhoare)