pândari, s.m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mit.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĩ.
s. (înv. și reg.) pândaș, (reg.) pârgar, (Ban. și Transilv.) gornic, (Mold. și Transilv.) jitar, (prin Dobr.) meregiu, (înv.) pânditor. (~ la vie.)
m. Paznic de câmp (la semănături, vii, livezi, etc.). /<sl. pondari