, pârciuíri, s.f. (reg.) tunsoare proastă (ca aceea a caprelor); pârciuială, pârciuitură.
pârciuiésc, vb. IV (reg.) a tunde prost (cum tunzi caprele).
pârciuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre ierburi uscate, necosite) a da foc, a arde. 2. a arde ușor ceva cu ajutorul flăcării; a pârli.