păcătuiri, s.f. Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei. – V. păcătui.
s. f., g.-d. art. păcătuírii; pl. păcătuíri
vb. a greși, (înv. și reg.) a scăpăta, a (se) sminti, (înv.) a se săblăzni, (înv. fig.) a se luneca. (Am ~ grav față de tine.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcătuiésc, imperf. 3 sg. păcătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcătuiáscă