pălăvrăgeli, s.f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavrageálă s.f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală.
s. v. flecăreală.
s. f. (sil. -vră-), g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgéli
f. 1) v. A PĂLĂVRĂGI. 2) Discuție fără rost, lipsită de importanță. /a pălăvrăgi + suf. ~eală