pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ♢ Compus: papă-lapte s.m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.
vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. și pl. pápă