s.f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții. – Păstor + suf. -ie.
s. v. oierit.
s. f., art. păstoría, g.-d. păstoríi, art. păstoríei
f. 1) v. PĂSTORIT. 2) bis. Funcție de păstor; conducere religioasă. 3) Durată de exercitare a acestei funcții. /păstor + suf. ~ie