păstoriri, s.f. (Rar) 1. Acțiunea de a păstori și rezultatul ei; păstorit. 2. Fig. Conducere, ocârmuire (religioasă). – V. păstori.
s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.
s. f., g.-d. art. păstorírii; pl. păstoríri