s.f. Polen floral adunat și depozitat de albine în celulele fagurilor, care servește ca hrană albinelor și puietului din stup. [Acc. și: păstúră] – Lat. pastura.
s.f. Polen floral adunat și depozitat de albine în celulele fagurilor, care servește ca hrană albinelor și puietului din stup. [Acc. și: păstúră] – Lat. pastura.
s. f., g.-d. art. păsturei/păstúrei
s. f., g.-d. art. păsturei/păstúrei
f. Produs apicol provenit din prelucrarea polenului floral și depozitat în celulele fagurilor, servind drept hrană pentru puiet și albine. [G.-D. păsturei; Acc. și păstură] /<lat. pastura
f. Produs apicol provenit din prelucrarea polenului floral și depozitat în celulele fagurilor, servind drept hrană pentru puiet și albine. [G.-D. păsturei; Acc. și păstură] /<lat. pastura
, păstúri, s.f. (reg.) 1. șervet, ștergar, merindare. 2. năframă, broboadă. 3. catrință, fotă dinapoi.
, păstúri, s.f. (reg.) 1. șervet, ștergar, merindare. 2. năframă, broboadă. 3. catrință, fotă dinapoi.
s.f. – Partea din spate a catrinței. Origine necunoscută. Der. din pînzătură nu e posibilă (Tiktin; Candrea), iar cea din lat. expassus (Giuglea, RF, II, 56) este la fel de dificilă. După V. Buescu, R. Études roum., III, 163-66, din lat. *postūra ‹ post, formație care pare dificilă (-ūra se atașează de obicei la teme verbale).