, pătimiri, s.f. (Înv. și pop.) Faptul de a pătimi; patimă, suferință, chin. ♦ Boală. – V. pătimi.
s. v. chin.
s. v. afecțiune, boală, maladie.
s. f., g.-d. art. pătimírii; pl. pătimíri
f. 1) v. A PĂTIMI. 2) Suferință fizică sau morală. 3) înv. Alterare de natură organică sau funcțională a stării normale a unui organism uman; boală. /v. a pătimi