păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni.
vb. a pârâi, a răpăi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pacănésc, imperf. 3 sg. păcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. pacăneáscă
păcănituri, s.n. Păcănire. – V. păcăni.
s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (Un ~ ritmic de mitralieră.)