definiția pacatosii definiție dex

s. f., art. păcătoșía, g.-d. art. păcatoșíei; pl. păcătoșíi, art. păcătoșíile

s. f., art. păcătoșía, g.-d. art. păcatoșíei; pl. păcătoșíi, art. păcătoșíile

-OÁSĂ, păcătoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme; p. ext. ticălos, rău, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplăceri, plin de cusururi; supărător; defavorabil; defectuos; de proastă calitate. 2. Vrednic de milă; nenorocit; nevoiaș. – Păcat + suf. -os.

adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

adj., s. 1. adj., s. (înv. și reg.) pângărit, (Olt.) pânganie, (înv.) săblăznitor. (Om ~; ești un ~!) 2. adj. v. mizerabil.

adj. m., pl. păcătóși; f. sg. păcătoásă, pl. păcătoáse

adv. fam. În mod nesatisfăcător; rău; prost. /păcat + suf. ~os

și substantival 1) (despre persoane) Care are (multe) păcate; cu (multe) păcate. 2) (despre persoane) Care duce lipsă de mijloace de existență; nevoiaș; sărac; sărman; mizer. 3) Care este de calitate proastă; cu (multe) defecte. Producție ~oasă. /păcat + suf. ~os

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcătoșésc, imperf. 3 sg. păcătoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. păcătoșeáscă

păcătoșii, s.f. Păcătoșenie. – Păcătos + suf. -ie.

s. v. păcătoșenie.