, pacte, s.n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, cu caracter solemn, privind relațiile politice între state, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt.
n. 1) Convenție internațională cu caracter solemn care reglementează relațiile dintre două sau mai multe state. 2) Document scris care certifică această convenție. 3) Ansamblu de state legate printr-o astfel de convenție. /<fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt
s.n. 1. Tratat, acord, convenție între mai multe state suverane, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce. 2. Învoială, înțelegere. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt].