păcurărești, adj. (Înv. și reg.) Care aparține păcurarului1, privitor la păcurar1; ciobănesc, păstoresc. – Păcuar1 + suf. -esc.
adj. m., f. păcurăreáscă; pl. m. și f. păcurăréști
înv. Care este caracteristic pentru păcurari; de păcurar. /păcurar + suf. ~ar
păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurărésc, imperf. 3 sg. păcurăreá; conj. prez. 3 sg. și pl păcurăreáscă