s.n. (Reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – V. păcurări.
s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.
s. n.
adj. (reg.) plin de păcură, negru ca păcura; murdar.
păcurărițe, s.f. (Înv. și reg.) Soția păcurarului1; ciobăniță, păstorită. – Păcurar1 + suf. -iță.
s. v. ciobăniță, păstoriță.
s. f., g.-d. art. păcurăríței; pl. păcurăríțe