s. (BIS.) (înv.) păgânătate, păgânie. (Din vremea ~ului.)
s.n. 1. Credință religioasă a păgânilor; p. ext. credință religioasă a antichității greco-romane; epocă anterioară apariției creștinismului; păgânătate, păgânie. 2. P. anal. Atitudine filozofică, religioasă, artistică asemănătoare cu cea care se atribuie antichității greco-romane. – Păgân + suf. -ism.
n. 1) (în literatura istorică) Religie primitivă caracteristică păgânilor. 2) (în concepția credincioșilor creștini) Totalitate a credințelor religioase de până la creștinism, precum și a celor necreștine. 3) Perioadă de timp de până la apariția creștinismului. 4) Caracter păgân. /păgân + suf. ~ism