s.f. Ramură a paleontologiei care studiază condițiile de viață ale plantelor și animalelor din trecut. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologie.
s. f. (sil. -le-o-e-), g.-d. art. paleoecologíei
s.f. Ramură a paleontologiei care cercetează condițiile de viață ale plantelor și animalelor din trecut. [Pron. -le-o-e-, gen. -iei. / cf. fr. paléoécologie].
s. f. ramură a paleontologiei care studiază ecosistemele și biosferele dispărute ale Pământului. (< fr. paléoécologie)