s.f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie.
s. f., g.-d. art. paleopatologíei
s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul bolilor viețuitoarelor fosile. [Gen. -iei. / < fr. paléopathologie].
s. f. ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile, pe baza examinării resturilor lor osoare. (< fr. paléopathologie)