paleozoici, -ce, s.n., adj. 1. S.n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominanța criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque.
adj. m. (sil. -le-o-zo-ic), pl. paleozóici, f. sg. paleozóică, pl. paleozóice
n. Era a treia geologică în care s-au format munții, s-a dezvoltat flora continentală, până la conifere, și fauna, până la mamifere. [Sil. -le-o-] /<fr. paléozoïque
1) Care ține de cea de-a treia eră geologică; propriu celei de-a treia ere geologice. 2) Care datează din cea de-a treia eră geologică. [Sil. -le-o-] /<fr. paléozoïque
s.n. A doua eră geologică dintre precambrian și mezozoic, în care s-au format munții, au apărut ultimele tipuri de nevertebrate, unii pești vertebrați și reptilele primitive și s-a dezvoltat flora continentală până la conifiere; era primară. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. paléozoïque, cf. gr. palaios – vechi, zoe – viață].