definiția paliile definiție dex

palii, s.f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.

palii, s.f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.

s. v. vechiul testament.

s. v. vechiul testament.

s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile

s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile

f. înv. Carte care conține Vechiul Testament. /<ngr. palaiá

f. înv. Carte care conține Vechiul Testament. /<ngr. palaiá

palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec.

adj. v. paralizat.

adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi

adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost.

adj. (reg.) viteaz, cutezător.

s.n. Țesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală). ♦ Întrecerea premiată cu această țesătură. [Pron. -liu, var. palio s.n. / < it. palio].

s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].

s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium)

s. n. țesătură de stofă sau de lână, dată ca premiu pentru o întrecere medievală). ♢ întrecerea premiată. (< it. palio)

pălíi, s.f. (pop.) sărbătoare din preajma zilei de sf. Ilie, pentru prevenirea focului, trăznetelor și arșiței; opârlie.

, pălíi, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. leasă adăugată saniei pentru a putea încărca cu lemne, cu fân, cu paie etc.