palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i ușor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea etc. unor țesuturi sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul. 2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper.
vb., ind. prez. 1 sg. palpéz, 3 sg. și pl. palpeáză
tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului lor) A apăsa ușor cu degetele (pentru a identifica afecțiunea). 2) tehn. (obiecte, piese etc.) A examina cu palpatorul sau cu mâna (pentru a determina asperitățile). /<fr. palper, lat. palpare
vb. I. tr. 1. A pipăi. ♦ A examina prin pipăire (atingere sau apăsare) cu mâna anumite părți ale corpului, organe etc. 2. (Tehn.) A verifica gradul de netezime al suprafeței unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. [< fr. palper, cf. it., lat. palpare].