brâncuțe, s.f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă1 + suf. -uță.
s. (BOT.) 1. (Sisymbrium officinale) (reg.) burnicruț, sămcuță, frunza-voinicului. 2. (Nasturtium palustre) rapiță-sălbatică.
paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ♢ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre.
Care ține de regiunea bălților; de baltă. Iarbă ~stră. ♢ Friguri ~stre malarie. /<fr. palustre, lat. palustris
adj. De (la) baltă, din regiunea bălților. ♦ Friguri palustre = malarie. [Cf. fr. palustre, lat. paluster].