s.f. v. panaceu.
, panacee, s.n. Medicament despre care se credea odinioară că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s.f.] – Din lat. panacea, fr. panacée.
n. 1) (la alchimiști) Medicament considerat atotvindecător. 2) fig. Remediu contra tuturor relelor; soluție salvatoare în orice situație. /<lat. panacea, fr. panacée
s.n. Nume dat odinioară unor medicamente despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal. [Pron. -ceu. / < fr. panacée, cf. gr. panakeia < pas – tot, akos – medicament],