pandore, s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta, folosit în sec. XVI-XVII. – Din fr. pandore.
s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, care se folosea mai ales în sec. XVI-XVII. [< fr. pandore, lat. pandura, gr. pandoura].
s. f. vechi instrument muzical cu coarde ciupite, cu registru grav. (< fr. pandore)