s.f. (Med.) Stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur, deseori însoțită de dezorientare. – Din fr. panphobie.
f. Stare patologică manifestată prin frică față de tot ce se petrece în jur. /<fr. panphobie
s.f. (Med.) Teamă morbidă care se manifestă față de orice lucru, fiind un simptom al anumitor boli mintale; pantofobie. [Gen. -iei. / < fr. panphobie, cf. gr. pas – tot, phobos – teamă].