, s.n. Concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme.
n. Doctrină filozofică care identifică divinitatea cu natura. /<fr. panthéisme
s.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu].
s. n. concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea se identifică cu întreaga natură. (< fr. panthéisme)