s.f. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. – Din fr. pantographie.
s. f. (sil. -gra-), art. pantografía, g.-d. pantografíi, art. pantografíei
s.f. 1. Reproducere mecanică cu ajutorul pantografului (1). 2. Procedeu de tipar cu forme a căror suprafață activă, mai înaltă decât suprafața neutră, este unsă cu o cerneală vâscoasă; tipar înalt. [Gen. -iei. / < fr. pantographie].