s.n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și întrebuințată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă1. – Din germ. Papp.
n. 1) Clei special folosit, mai ales, în industria încălțămintei. 2) Clei preparat în condiții casnice din făină și apă; cocă. /<germ. Papp
s. n. substanță lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălțăminte. (< germ. Papp)
pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ♢ Compus: papă-lapte s.m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.
vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. și pl. pápă