definiția papilor definiție dex

expr. a fi exagerat în privința a ceea ce crede, spune sau face.

s. v. păpădie.

s. f.

papi, s.m. Capul Bisericii catolice (și al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.

s.f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ♢ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). – Lat. pappa.

s. (BIS.) pontiful roman, pontiful Romei, sfântul părinte, suveranul pontif.

s. v. aliment, hrană, jumări, mâncare, omletă.

(mâncare) s. f., g.-d. art. pápei

(bis.) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi

f. (în limbajul copiilor mici sau al maturilor când vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mănâncă; mâncare. /<lat. pappa

m. Șef suprem al bisericii catolice și al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., sl. pappa

s.f. sg. (înv. și reg.) 1. mâncare pentru copii mici făcută din lapte și griș; mâncare. 2. mâncare îngroșată cu făină sau mălai. 3. omletă. 4. mâncare ciobănească din caș și urdă, prăjite împreună. 5. mălai cu apă pentru puii mici de găină. 6. lăptișor-de-matcă.

s.m. – Șeful bisericii romano-catolice. Lat. pappa (sec. XVII). – Der. papistaș, s.m. (catolic), din mag. pápistas (Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. παπιστης, bg. papištaš; papal, adj., din fr. papal; papalitate, s.f., format după fr. papauté; papistăși, vb. refl. (a trece la catolicism); papiștășie, s.f. (catolicism); papistășesc, adj. (catolic).

s.m. Șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papas – părinte].

s. m. șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican). (< lat. papa)

s. m.

s. m.