părăduiesc, vb. IV. (Reg. și fam.) 1. Refl. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. Tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. – Et. nec.
vb. v. arunca, azvârli, cheltui, dărăpăna, degrada, irosi, împrăștia, măcina, părăgini, prăpădi, risipi, ruina, strica, zvârli.
vb., ind. 1 sg. și 3 pl. părăduiésc, imperf. 3 sg. părăduieá; conj. prez. 3 sg. și pl. părăduieáscă
tranz. reg., fam. A face să se părăduiască. /Orig. nec.
pers. 3 se ~iéște intranz. reg. fam. 1) (bunuri materiale) A fi folosit în mod nechibzuit; a se irosi; a se risipi. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părăgini. /Orig. nec.